„O carte despre prietenie si miracolul culorilor”. Cele doua povestiri, prima care da titlul cartii, a doua intitulata Cum a ajuns paunul la culorile sale, sunt încântatoare pretexte literare pentru reprezentarea unor lucrari de arta plastica (realizate chiar de autoare, ea fiind si o prestigioasa pictorita). Deci, în loc de a da niste indicatii didactice, specifice unei „carti de colorat” pentru copii, Jana Bayer creeaza povestiri adecvate, în care sunt relevate miracolele ingenue ale culorilor.

Ea dovedeste talent literar, proza ei fiind incitanta pentru cititorii de toate vârstele, oamenii maturi retinând tâlcurile si meditatiile asupra existentei, iar copiii fiind captivati de poveste, de fascinantele întâmplari ale unei faune si ale unei lumi de basm. Picturile – atât ca imagine (tablou) narativ, cât si ca fascinatie cromatica – sunt cuceritoare.