Doina Comlosan si Ioana Mirela Borchin au pornit la elaborarea Dictionarului de comunicare (lingvistica si literara) din considerente de natura didactica, vizând realizarea unui repertoriu de notiuni referitoare la comunicare, la cea lingvistica în special, cercetarea autoarelor a prins conturul unui dictionar, în care articole relativ ample se grupeaza în jurul unor teme fundamentale si nu dupa criteriile lexicografice traditionale.

De la o privire de ansamblu asupra domeniilor si teoriilor generale ale comunicarii (volumul întâi), se trece la teoria textului ca actualizare a procesului de comunicare lingvistica (volumul al doilea) pentru a ajunge (în volumul de fata) la studiul unor forme codificate ale discursului literar (genurile) si ale expresivitatii lingvistice (figurile de stil).

Abordarea pragmatica crediteaza trecerea de la studiul uzului cotidian al limbajului la cel al formelor artistice institutionalizate si, în final, focalizarea asupra coexistentei acestora în expresia metaforica. Autoarele au dorit sa se conecteze la bogata traditie a filologiei si sa puna în evidenta adevarul, adeseori uitat, ca studiul limbii în sine, fara a lua in considerare uzul ei comunicational, este la fel de nemotivat ca si considerarea literaturii, ignorând materia ei lingvistica.